Despre exploatare forestieră și prelucrare primară cu Ionică Ștefănoaia de la Lăcusta Prodcom

De curând am fost la Lăcusta Prodcom, firmă de exploatare forestieră și prelucrare primară a lemnului din Cornu Luncii, Suceava. Discuțiile despre exploatarea lemnului, faptul că toți cei care taie și prelucrează lemn sunt puși pe aceeași treaptă, ne-a determinat să vizităm o astfel de firmă pentru a vedea cum se face exploatarea forestieră, cum și cât se taie, cum este prelucrat și unde ajunge lemnul provenit de la exploatarea primară. Wood-Mizer, furnizor de utilaje de prelucrare primară, ne-a facilitat întâlnirea cu Ionică Ștefănoaia, directorul general și proprietarul firmei Lăcusta Prodcom, cu care am stat de vorbă într-o dimineață cețoasă de octombrie. A fost o discuție despre construcția unei firme, despre muncă și greutăți, despre lemn.

Am ajuns la Cornu Luncii la 8.30. Vorbisem cu domnul Ștefănoaia să ne vedem dimineață, dar ceața densă ne întârziase puțin. N-a fost o problemă pentru că aceeași ceață l-a întârziat și pe el. Se întorcea, la acea oră, de undeva din Neamț, unde plecase încă de la 3 dimineața. Între timp l-am cunoscut pe directorul de fabrică care ne-a îmbiat cu mere culese de dimineață și ne-a povestit despre merii din livadă ca despre copii.

La scurt timp a sosit și domnul Ștefănoaia și discuția a început să se lege. Are acel grai bucovinean molcom de orice ar zice parcă spune o poveste. O să-l vedeți și asculta în filmul de la final. Este prietenos și deschis, nimic din cum îmi imaginam că este o persoană care trăiește din exploatarea lemnului. Știe totul despre activitatea firmei, despre utilaje, despre activitatea de exploatare și prelucrare primară, despre avize și aprobări, despre prețul lemnului și necesarul la nivel de țară. Ne-a răspuns la întrebări, și-a spus ofurile și dorințele.

Începutul

Firma și-a început activitatea în 1994 cu exploatare forestieră, dar dezvoltarea a venit o dată cu achiziționarea primului fierăstrău Wood-Mizer, în 2006. Până atunci tăiau lemnul cumpărat de la Romsilva și îl vindeau ca buștean sau lemn de foc. Utilajele erau puține, se lucra mult cu metode vechi de exploatare, iar activitatea era destul de scăzută. Până în 2006 ajunsese la 7 angajați. Atunci ar fi putut să angajeze oricând, erau mulți doritori care veneau la poartă să-l întrebe dacă nu face angajări. Însă, nu avea de ce. Erau suficienți pentru câtă activitate era.

Înțelesese că doar tăind și vânzând bușteanul la fabricile de mobilă nu se putea dezvolta și își dorea să cumpere un utilaj cu care să poată fabrica cherestea de bună calitate pentru fabrici sau pentru domeniul construcțiilor. În 2006 a venit în București la târgul de mobilă și echipamente BIFE, unde a văzut prima dată fierăstrăul LT300. A fost dragoste la prima vedere. Se tot ducea și se întorcea, se învârtea în jurul lui, iar cei de la Wood-Mizer i-au sesizat interesul. După toate discuțiile avute și cu toate că le-a zis că nu are toți banii, au trimis ferăstrăul la Suceava. Ca orice bucovinean serios, a mers imediat la bancă, a făcut toată documentația și în mai puțin de două luni l-a plătit.

La vremea aceea mai era un singur utilaj asemănător în zonă, pe valea Bistriței. A mers acolo cu un angajat să-l vadă cum lucrează. A văzut că nu este dificil, s-au întors acasă și într-o lună au reușit să se obișnuiască cu el. A început să debiteze buștenii în scânduri, stâlpi și grinzi și așa, volumul de muncă a crescut rapid. A trebuit să mai angajeze 2 oameni. Cu fierăstrăul LT300 de la Wood-Mizer și cei doi oameni în plus, făcea acum producție triplă. A reușit în acest fel să crească atât capacitatea de producție, cât și valoarea produselor.

Dorința de a da valoare lemnului a determinat alte achiziții de utilaje

Apoi a prins curaj și a mai cumpărat utilaje; a luat un tractor, a cumpărat mașini cu care să transporte cheresteaua, a mai angajat oameni; a organizat mai bine locul unde face exploatarea – o veche fabrică de topit in. Însă, a venit criza și lucrurile au mai stagnat. Chiar dacă își mai dorea utilaje, nu avea curajul să se îndatoreze și mai mult la bancă.

După criză, însă, în 2013, a cumpărat al doilea utilaj Wood-Mizer, un fierăstrău LT70. Acesta era mai performant, cu bandă automată de încărcat bușteni și bandă de scos cheresteaua. Obținea astfel produse de calitate și a început să facă și export. A exportat prin forțe proprii în țări apropriate (Grecia), dar pentru a trimite în țările arabe a apelat la firme de export. Infrastructura necesară pentru a trimite lemn pe mare fiind imposibil de susținut pentru așa o firmă mică.

În 2015 a mai luat un fierăstrău Wood-Mizer pentru lemn subțire – LT15 – pe care-l folosește mai rar, iar în 2019, noul tip de fierăstrău Wood-Mizer, WM4000. Pe acesta l-a cumpărat într-un moment mai dificil pentru activitatea de export. În Europa, apăruse un gândac de scoarță la rășinoase și lemnul a fost tăiat masiv. Piața de rășinoase a fost inundată cu lemn verde și prețul a scăzut foarte mult. A realizat atunci că, dacă va prelucra mai mult lemnul, șansele pe piață vor fi mai mari.

Greutăți și planuri de viitor

Ionică Ștefănoaia povestește cu tristețe că dispar oamenii dornici să învețe o meserie, că este din ce în ce mai greu să găsești oameni care să lucreze și să fie și responsabili, că informațiile din presă pun toate firmele de exploatare în aceeași oală. Dar și ei au probleme cu firmele mari care cumpără mult și controlează prețul lemnului. Când ai 0,11% cota de piață la nivel de țară, este greu să te impui. Romsilva și ocoalele silvice private sunt proprietarii lemnului, cei care îl vând la licitații. Firmele licitează pentru cantitatea pe care o pot exploata, îl cumpără, îl taie și îl prelucrează. Știe că, pentru a putea face față concurenței și prețului din ce în ce mai mare al lemnului, gradul lui de prelucrare trebuie să crească. De aceea, are în plan să cumpere un uscător. Așa, cheresteaua vândută va avea un preț mai bun.

Acum are 37 de angajați, este continuu la muncă și îi este greu să găsească oameni să angajeze. S-a gândit chiar să aducă de afară, dar este un domeniu dificil care necesită pregătire. Încearcă să facă totul mai eficient, să exploateze lemnul cu cât mai puține pierderi folosind utilaje performante. Ar vrea ca lemnul să nu mai fie exportat buștean ci să fie prelucrat aici pentru a i se adăuga valoare. Știe că este imposibil ca tot lemnul să fie prelucrat până la stadiul de mobilă, dar măcar să ajungă la un grad de prelucrare cât mai avansat. Gândește viitorul din punct de vedere al investiției în tehnologie pentru a crește astfel valoarea lemnului.

După o jumătate de zi petrecută la Cornu Luncii am înțeles rolul pe care astfel de firme de exploatare îl au în industria de mobilă și cea a construcțiilor. Fără ele, mobila din lemn masiv, nu ar exista. Și nici astereala și căpriorii acoperișurilor, ferestrele, ușile și scările din lemn sau grinzile și placările din mansardă. Avem, însă, nevoie de exploatare sustenabilă a pădurilor, de programe de reîmpădurire la nivel de țară, de combatere a furturilor și a corupției. Nu oprirea totală a tăierilor este soluția într-o țară cu tradiție în prelucrarea lemnului și o industrie importantă de profil, ci exploatarea lui rațională și în mod conștient, care nu ne va face rău nouă, planetei sau celor care vor veni după noi.

Publicat cu permisiunea www.revistadinlemn.com